joi, 20 septembrie 2012

Particularitati biologice si ecologice de tutun



Particularitati biologice si ecologice.

                            
Tutunul (Nicotiana tabacum) face parte din familia Solanaceae, si ca specie se împarte în sase varietati din care rezulta soiurile si tipurile aflate azi în productie. Importanta mai prezinta si Nicotiana rustica.

Planta are o tulpina înalta, dreapta cu o ramificatii (copili) care

pornesc de la subsoara frunzelor (fig. 8.4). caracteristic pentru tutun sunt frunzele simple de diferite forme, de culoare verde, cu o nervura principala (defect de soi). Radacina este pivotanta, florile grupate în inflorescenta de tip race, fructul o capsula cu 2000-4000 seminte.
Tutunul este o planta iubitoare de caldura, originara din tarile calde, tropicale. Chiar de la germinarea semintelor are nevoi de temperatura ridicata (circa +12 oC), iar în timpul vegetatiei temperatura optima de crestere este de +20…+25 oC.

Gerurile târzii, brumele oricât de slabe si chiar noptile mai racoroase dauneaza tinerelor plante de tutun. De aceea, cultura tutunului în clima temperata, nu este posibila decât prin semanatul în rasadnita, iar transplantarea în câmp se face numai dupa ce a trecut pericolul brumelor si îngheturilor târzii din primavara.

Locul în asolament. Tutunul ocupa o sola separata în

asolamentul cerealier în combinatie cu leguminoasele, care sunt bune

premergatoare. Mai putin indicate sunt indicate culturile prasitoare care elibereaza tutunul. Sunt contraindicate în rotatie plantele care au boli si daunatori comuni (cartoful, tomatele, cânepa, floarea soarelui) si porumbul erbicidat cu trianzine. Se recomanda evitarea monoculturii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu